Anne Akiko Meyers: „Leipzig-Austin. O călătorie epică…“

Cinci zboruri anulatetrei avioane, alte trei curse cu taxi-ulsunetul confuz al soneriei de trezire la 4 dimineaţa și încă nu pot spune că s-a terminat totul fiindcă sunt încă pe drum de foarte foarte mult timp (s-au făcut deja 26 de ore).
IMG_1815Mi-am început ziua la 4 dimineaţa, în Leipzig, și,de cum am coborât din taxi în aeroport, am şi primit un vestea că zborurile FrankfurtDallasAustin au întârziere.
Cum fusesem în turneu vreo două săptămâni şi eram deja disperată să-mi revăd familia amreuşit să prind un loc la zborul United prinChicago aşa că, după alte două escale în Leipzigși Frankfurtiată-mă în Chicago unde mi s-a comunicat că zborul meu de legătură a fost anulat.
Au urmat, desigur, alte filtrele de securitate, ghişeul ce-mi eliberă un alt bilet şi aşteptarea nesfârşită a noului zbor.
Uffffistovitoare călătorie (domnule Arvo Pärt,unde-s acum superbele dumneavoastră compoziţii ce mi-ar mai alina sufletul?)
Reuşind să-mi rezerv un loc pentru un zbor AA sunt nevoită să aștept, şi să aștept și să tot aștept pentru ca, într-un final, să mă văd în avion.
A urmat o altă aşteptare, timp de o oră, nevoită să inhalez gazele de combustibil ce cuprinseseră întreaga parte stângă a avionului (cum de aşa ceva se petrece abia DUPĂ ce pasagerii şi-au ocupat locurile în avion rămâne un mister pentru mine).
IMG_1885Iată-ne deci
 înconjurați de pompierii îngrijoraţi de faptul că avionul ar putea exploda din cauza unei scurgeri de combustibil, iată şi ploaia, iată şi anunţul pilotului ce ne informează că pista a fost acum închisă…
Şi iată-ne, î
n cele din urmă, coborând din avion și așteptând din nou o oră pentru a ni se comunica faptul că biletele noastre au fost anulate.
Avea să fie doar prima anulare dintr-un lung şir.
Nu vă voi plictisi cu celelalt detalii. E de ajuns să vă spun doar că şi al treilea zbor a fost anulat și că… în clipa în care mai aveam puţin să izbucnesc în lacrimi mi-am zis că, poate
, numai o halbă imensă de bere m-ar mai scoate din starea asta.
Dar la bar un ţicnit m-a rugat să-i cânt nişte Bazzini, eu i-am răspuns să-şi vadă de băutura lui şi, 26 de ore mai târziu, după a cincea anulare de zbor, am reuşit să prind ultima cameră liberă din tot Chicago ca să pot înnopta omeneşte.
Aşa că, de m-aţi zărit în faţă la McDonald, la 
Chicago O’Hare, știţi acum toată tragi-comedia.
Sper doar că poate mâine voi fi în drum spre casă…

Și când te gândești că doar cu o zi în urmă interpretam „Concertul în A minor“ de Bach, „Darf Ich“, „Passacaglia“, „Fratres“ şi „Air“ la Gewandhaus cu fenomenalul Kristjan Järvi și Leipzig Orchestra MDR, omagiind superbele lucrări ale lui Arvo Pärt…
S-au întâmplat toate acestea ori a fost doar un vis
?

Sursa şi fotoAnne Akiko Meyers Blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post Navigation