Sunetele emană iubire – povestea lui Arvo Pärt (1)

În ultimele zile ale lunii mai şi la începutul lui iunie Washington DC şi New York aveau să găzduiască patru concerte.
Corul şi orchestra au zburat peste ocean, deţinătorul premiului Grammy a dirijat şi însuşi maestrul Pärt a contribuit la pregătirea repertoriului.

Foto credit: Eleri Ever

Evenimentul ne-a amintit de primul concert de autor al lui Pärt, concert ce a avut loc acum vreo treizeci de ani în New York şi care fusese organizat cu mare entuziasm de către Joel Sachs împreună cu ansamblul Continuum. Compozitorul fusese şi atunci prezent la repetiţii, ajutând soliştii să-şi îmbunătăţească propria interpretare.
Între timp, renumele lui Pärt a crescut în aşa măsură încât este astăzi legat de muzica adorată de atâţia oameni, muzică ce emană pace, tristeţe şi dragoste jertfelnică, muzică ce consolează şi dă putere.

Estonienii sunt mândri de faptul că Arvo Pärt, faimosul lor compatriot, are un renume mondial şi o faimă ce impune respect.
Cu toate acestea,  ascultate cu atenţie, compoziţiile sale se adresează tuturor, indiferent de naţionalitate, culoarea pielii sau cultură. O muzică ce doreşte să ne spună că suntem implicaţi împreună în această lume.

Calea muzicii

Arvo Pärt s-a născut în 1935, în orăşelul Paide, însă apoi părinţii săi s-au despărţit şi, înaintea începerii celui de-al doilea război mondial, el s-a mutat alături de mama sa în Rakvere.
Acolo, în acel orăşel liniştit, şi-a petrecut copilăria şi tinereţea viitorul compozitor.
Când a început şcoala germanii încă mai deţineau controlul asupra Estoniei, dar pe la vârsta de nouă ani, când începuse deja să urmeze primele cursuri de pian, viaţa avea să i se deruleze sub regimul de ocupaţie sovietică.
Anii aceia agitaţi şi înspăimântători au marcat mulţi oameni pentru restul vieţii.
Când, la comanda lui Stalin, zeci de mii de estonieni au fost deportaţi în Siberia, printre aceştia se aflau şi o parte din rudele Pärt iar acest eveniment a rămas ca un ghimpe înfipt în sufletul său, născând o puternică revoltă împotriva puterilor străine.
Viaţa tânărului Arvo se derula aşadar între orele de la şcoală, jocurile cu prietenii şi proaspăta pasiune pentru filmele rulate la cinematograful local.
Muzica însă îşi făcea loc în viaţa lui puţin câte puţin şi, după ceva timp, avea să umbrească orice alt hobby. Punctul central al vieţii sale devenise radioul ce difuza muzică clasică iar vinerea, când se transmiteau concertele în direct, tânărul Pärt pleca cu bicicleta până în piaţa centrală, unde, pe un stâlp, se aflau ataşate câteva difuzoare şi pedala în jurul lui până ce concertele luau sfârşit.
Astăzi, în piaţa centrală din Rakvere doar o sculptură reprezentând un băieţel cu o bicicletă ne mai aminteşte de acele momente.
Vă spunem însă povestea unei persoane care, de la bun început s-a ataşat de muzică, o poveste despre dragostea şi dorul pentru tot ceea ce se află dincolo de linia orizontului, pentru lucrurile ce, deseori, sunt mult mai bine exprimate prin muzică decât prin oricare alt tip de artă.
Spunem povestea muzicii lui Arvo Pärt, povestea compoziţiilor sale atât de iubite în întreaga lume, lucrări ce fac ca oamenii să revină în sinele lor, oferind senzaţia unei inexplicabile armonii şi permiţând ascultătorilor să facă parte, sau să spere într-un contact cu absolutul.
Oamenii au nevoie de acest lucru şi de asta a avut nevoie Arvo Pärt pe măsură ce a urmat calea muzicii.
O cale, de la bun început, plină de bucurii, dar şi de schimbări, obstacole, tentaţii şi suferinţă.
Pärt a susţinut în interviuri că nu i se pare ca viaţa lui să fi fost diferită de vieţile altora. Avem atât de multe lucruri în comun cu ceilalţi… aceleaşi nevoi… aceleaşi ţeluri…
Într-un fel despre asta este muzica lui.

Seceta puterii şi a spiritului

După absolvirea liceului, Pärt va pleca la Talinn, unde activau cei mai buni profesori şi muzicieni din Estonia. Îşi dorea să devină compozitor, oraşul fusese curăţat de ruinele războiului, Stalin era mort şi un nou val de speranţă plutea în aer.
La sfârşitul anilor ’50 compoziţiile lui Pärt aveau să atragă pentru prima oară atenţia în Talinn, fiind aprobate de venerabilii colegii din Uniunea Compozitorilor şi, în cele din urmă, ajungând până la Moscova.
Era epoca ce încuraja energia tinerilor, societatea socialistă străduindu-se să o îndrume spre calea cea „dreaptă“. Cultura jucase un rol important în lupta paşnică din cadrul Războiului Rece, unde ideologiile rivale încercau să demonstreze maselor aflate de cealaltă parte că deţin supremaţia.
Uneori această tactică funcţiona.
În această confruntare, fiecare talent era văzut ca un viitor ostaş, iar Pärt ieşea în avantaj căci în Estonia, aflată la graniţa marelui imperiu roşu, Cortina de Fier nu avea atâta autoritate iar ecourile modernelor tehnici occidentale puteau fi resimţite.
Acestea aveau să-l captiveze şi pe Pärt, mai ales că îi ofereau posibilitatea de a-şi exprima revolta faţă de regimul aflat la putere. Curând însă aveau să apară şi primele problemele, lumea în care trăia Pärt considerând influenţele occidentale drept inamice şi sfidarea puterii inacceptabilă.
Încă din perioada studenţiei, odată cu lucrarea sa orchestrală „Nekrolog” (1960), Pärt va stârni puternice atitudini pro şi contra, ce aveau să-i urmărească întreaga carieră de compozitor. Lăudat doar pentru a fi criticat mai târziu, persecutat şi favorizat, avea să-şi câştige publicul de partea sa, autorităţile rămânând însă în expectativă.
În anii ’60, angajat ca director de înregistrări în cadrul postului de radio estonian, va învăţa să deprindă subtilităţile sunetelor având totodată ocazia să înţeleagă şi psihologia muzicienilor, lucru ce-l va ajuta apoi pentru a-şi făuri propriul univers sonor.
Mulţi ani mai târziu, Pärt va declara că drumul său întortocheat în căutarea frumuseţii, a purităţii şi a adevărului, drumul său în căutarea lui Dumnezeu, avea să înceapă în acei ani ’60.
Aceasta avea să fie calea pe care o va alege şi, în pofida vârstei fragede, ţelurile sale urcau tot mai sus, fiind convins că orice compromis poate duce la pierzare.

Va urma

Immo MIHKELSON
Traducere şi adaptare după „Sounds emanating
love – the story of Arvo Pärt“ de Vlad Oneţiu
Originalul publicat în Life in Estonia
Foto: Life in Estonia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post Navigation