Centrul Arvo Pärt şi Seminarul Teologic Ortodox Sf. Vladimir au semnat un tratat de colaborare

Joi, 18 iunie, la Laulasmaa, Centrul Arvo Pärt şi Seminarul Teologic Ortodox Sf. Vladimir din New York au semnat un tratat de colaborare ce fundamentează cooperarea şi consilierea reciprocă între cele două instituţii, în special în domeniile artelor și teologiei.
DSC03791-500x517În urma acestui tratat se vor organiza
 conferinţe despre lucrările lui Arvo Pärt, conferinţe pe teme teologice, de arhivistică sau în alte domenii care au legătură cu activitatea seminarului și a centrului.
Concordatul a fost semnat de președintele consiliului de administrație al seminarului, arhiepiscopul de Washington, Mitropolitul Tihon al Întregii Americi și Canadei, de decanul seminarului, Pr. John Behr, de cancelarul seminarului, Chad Hatfield,președintele consiliului de administrație al Centrului Arvo Pärt, Michael Pärt și directorul general al Centrului Arvo Pärt, Anu Kivilo.
Profesorul Peter Bouteneff și soția sa, precum și Tatiana Lapchuk Hoff, susținătoare activă a proiectului Arvo Pärt, au făcut parte din delegația Seminarului Sf. Vladimir.

Tratatul oficial de colaborare este o continuare firească a cooperării existente începând din anul 2011 între Centrul Arvo Pärt și Seminarului Sf. Vladimir, concretizat în Proiectului Arvo Pärt, inițiat și condus de Peter Bouteneff. Punctul culminant al proiectului a fost organizarea concertelor Arvo Pärt, ce au avut loc la New York şi Washington în luna mai 2014, precum și acordarea, din partea Seminarul Sfântul Vladimir, a titlului de Doctor Honoris Causa compozitorului Arvo Pärt.
Volumul „Arvo Pärt: Out of Silence“, de Peter Bouteneff, ce analizează legăturile dintre muzica lui Arvo Pärt cu tradițiile creștinismului ortodox, a fost publicată recent de editura Seminarului Sf. Vladimir, una dintre cele mai importante edituri de volume creștin-ortodoxe din lume.
Seminarul Sf. Vladimir este, de asemenea, şi distribuitorul volumului „In Principio. Cuvântul în Muzica lui Arvo Pärt în Statele Unite ale Americii.

Sursa şi foto: Centrul Arvo Pärt

Anne Akiko Meyers: „Leipzig-Austin. O călătorie epică…“

Cinci zboruri anulatetrei avioane, alte trei curse cu taxi-ulsunetul confuz al soneriei de trezire la 4 dimineaţa și încă nu pot spune că s-a terminat totul fiindcă sunt încă pe drum de foarte foarte mult timp (s-au făcut deja 26 de ore).
IMG_1815Mi-am început ziua la 4 dimineaţa, în Leipzig, și,de cum am coborât din taxi în aeroport, am şi primit un vestea că zborurile FrankfurtDallasAustin au întârziere.
Cum fusesem în turneu vreo două săptămâni şi eram deja disperată să-mi revăd familia amreuşit să prind un loc la zborul United prinChicago aşa că, după alte două escale în Leipzigși Frankfurtiată-mă în Chicago unde mi s-a comunicat că zborul meu de legătură a fost anulat.
Au urmat, desigur, alte filtrele de securitate, ghişeul ce-mi eliberă un alt bilet şi aşteptarea nesfârşită a noului zbor.
Uffffistovitoare călătorie (domnule Arvo Pärt,unde-s acum superbele dumneavoastră compoziţii ce mi-ar mai alina sufletul?)
Reuşind să-mi rezerv un loc pentru un zbor AA sunt nevoită să aștept, şi să aștept și să tot aștept pentru ca, într-un final, să mă văd în avion.
A urmat o altă aşteptare, timp de o oră, nevoită să inhalez gazele de combustibil ce cuprinseseră întreaga parte stângă a avionului (cum de aşa ceva se petrece abia DUPĂ ce pasagerii şi-au ocupat locurile în avion rămâne un mister pentru mine).
IMG_1885Iată-ne deci
 înconjurați de pompierii îngrijoraţi de faptul că avionul ar putea exploda din cauza unei scurgeri de combustibil, iată şi ploaia, iată şi anunţul pilotului ce ne informează că pista a fost acum închisă…
Şi iată-ne, î
n cele din urmă, coborând din avion și așteptând din nou o oră pentru a ni se comunica faptul că biletele noastre au fost anulate.
Avea să fie doar prima anulare dintr-un lung şir.
Nu vă voi plictisi cu celelalt detalii. E de ajuns să vă spun doar că şi al treilea zbor a fost anulat și că… în clipa în care mai aveam puţin să izbucnesc în lacrimi mi-am zis că, poate
, numai o halbă imensă de bere m-ar mai scoate din starea asta.
Dar la bar un ţicnit m-a rugat să-i cânt nişte Bazzini, eu i-am răspuns să-şi vadă de băutura lui şi, 26 de ore mai târziu, după a cincea anulare de zbor, am reuşit să prind ultima cameră liberă din tot Chicago ca să pot înnopta omeneşte.
Aşa că, de m-aţi zărit în faţă la McDonald, la 
Chicago O’Hare, știţi acum toată tragi-comedia.
Sper doar că poate mâine voi fi în drum spre casă…

Și când te gândești că doar cu o zi în urmă interpretam „Concertul în A minor“ de Bach, „Darf Ich“, „Passacaglia“, „Fratres“ şi „Air“ la Gewandhaus cu fenomenalul Kristjan Järvi și Leipzig Orchestra MDR, omagiind superbele lucrări ale lui Arvo Pärt…
S-au întâmplat toate acestea ori a fost doar un vis
?

Sursa şi fotoAnne Akiko Meyers Blog

Arvo Pärt a fost decorat de președintele Austriei cu Ordinul pentru Știință și Artă

Luni, 15 iunie 2015, președintele Republicii Austria, excelenţa sa Heinz Fischer, l-a decorat pe Arvo Pärt cu Ordinul pentru Știință și Artă, cea mai importantă decorație a Austriei, conferită pentru servicii remarcabile în aceste domenii de activitate.
Ordinul pentru Ştiinţă şi Artă a fost creat
 în 1955, iar faptul că este acordat extrem de rar – de-a lungul timpului numai 72 de personalităţi au primit această decoraţie – îl face cu atât mai special.

Punţile culturale dintre Austria și Estonia au început să prindă contur imediat după ce Estonia şi-a recâștigat independența. Pe lângă colaborările din domeniul literar și artistic, proiectele din domeniul muzical au devenit deosebit de importante, lucrările semnate de Arvo Pärt oferind multe ocazii de cooperare.

Begegnung_mit_den_Mitgliedern_der_der_Kurien_fuer_Wissenschaft_und_Kunst_294_557fce99dafaÎn 1980, după ce Pärt a părăsit Estonia sovietică fiind declarat persona non grata, Austria a fost prima ţară ce i-a acordat sprijin necondiţionat şi cetăţenie. De altfel, în cadrul evenimentului, Arvo Pärt a fost decorat în calitate de cetățean al Austriei, construind astfel o nouă punte de legătură între cele două țări.

Ceremonia de premiere a avut loc la Palatul Hofburg din Viena, reşedinţa oficială a preşedintelui Austriei, evenimentul fiind precedat de un concert ce a avut loc în capela Josephskapelle, Corul Arnold Schoenberg,condus de dirijorul Erwin Ortner interpretând lucrările „The Woman with the Alabaster Box“, „Nunc dimittis”, „Virgencita“ şi „Drei Hirtenkinder aus Fátima“ de Arvo Pärt iar renumitul actorul austriac Peter Matić, recitând poemele unuia dintre cei mai influenți poeți austrieci contemporani, Friederike Mayröcker.

La eveniment au participat peste 80 de invitaţi din întreaga lume, directorul editurii Universal Edition, Astrid Koblanck, și ambasadorul Republicii Estonia la Viena, Eve-Kulli Kala, numărându-se printre aceştia.

Arvo Pärt a mai fost distins cu Crucea de Onoare clasa I a Austriei pentru Știință și Artă și cu Premiul Herder, conferit de Universitatea din Viena.

SursaCentrul Arvo Pärt
Foto credit: Carina Karlovits/HBF

Arvo Pärt a fost ales „Composer în Residence“. Noi concerte în Magdeburg şi Leipzig

Arvo Pärt a fost ales „Composer în Residence“ de MDR Leipzig Radio Symphony Orchestra, cu această ocazie lucrările sale fiind interpretate în mod regulat pe tot parcursul stagiunii muzicale. Evenimentele vor culmina cu două concerte succesive ce vor avea loc în această lună.
Astfel, pe 13 iunie, „Darf ich…”, „Swansong”, „La Sindone”, dar și „Passacaglia” și „Fratres” vor răsuna la biserica Sf. Ioan de Magdeburg, în interpretarea celebrei violoniste Anne Akiko Meyers iar un alt concert va avea loc pe 14 iunie la Gewandhaus din Leipzig, unde, lucrărilor mai sus menţionate li se va alătura şi „Credo“ (compus în 1968).
MDR Leipzig Radio Symphony Orchestra și Corul Radio MDR va fi condus de Kristjan Järvi, dirijor principal al orchestrei încă din 2012.
Aceste evenimente continuă seria de concerte estoniene de la Gewandhaus, cu doar o săptămână în urmă aceeaşi orchestră, dirijată de Neeme Järvi, interpretând, după o sută de ani, oratoriul estonianului Rudolf Tobias, „Jonah’s Mission”.

Sursa şi foto: Centrul Arvo Pärt

Arvo Pärt – AFORISME (2)

Adevărul a fost rostit de multă vreme. Doar că ochii şi urechile noastre nesimţitoare şi îngreuiate au nevoie de o explozie.

imagesCând am auzit pentru prima oară muzica gregoriană, a fost ca un fulger în senin. Se poate spune că tot ceea ce scriu este o oglindire a acestei experienţe fulgurante, a descoperirii că miezul adevărului e de o simplitate uluitoare. Noi socotim că un asemenea adevăr nu poate să existe. însă ochii noştri sunt orbi şi urechile noastre, surde.

Am înţeles că a venit vremea să mă scutur de poveri zadarnice, să nu mă mai zbat în propriile-mi minciuni, care erau ca o boală, ca o crampă. O adevărată revelaţie. Pricepeam deodată că doi şi cu doi fac patru.

Sunt pe deplin convins: adevărul este simplu şi calea spre el e dreaptă. În muzică, constanţa mijloacelor de expresie arată aceasta în mod firesc.

O muzică a Patimilor nu e, în principiu, o compoziţie pasională sau dramatică, ci mai cu seamă o compoziţie smerită, asemenea Domnului care, în smerenia Sa, pe toate le-a luat asupră-Şi.

Oameni fără patimi nu există în această lume, nici printre compozitori, nici printre ascultători. Fiecare e beat de duhul vremii, beat de sine.

Am cugetat la înţelesul acestor cuvinte: „Pleni sunt coeli et terra majestatis suae“ (Pline sunt cerurile şi pământul de slava Ta). E vorba de fapt despre cântarea îngerească care a existat întotdeauna, pe care Mozart a auzit-o şi a pus-o pe note. Este cântarea îngerească pe care sfinţii călugări au scris-o şi care se cântă azi în biserică. Omul nu poate să creeze singur aşa ceva, un asemenea lucru. Ştim ce poate el să creeze şi aceasta nu ne mulţumeşte. Problema este că omul doar cu greu poate să ajungă la aceste legi dumnezeieşti, căci e prea nestatornic şi nedesăvârşit. Legile dumnezeieşti îi sunt ascunse pentru ca el să nu le lepede şi pentru că nu e vrednic să le cunoască. Cred totuşi că marii compozitori au avut acces nemijlocit la această comoară. Dar aceasta nu priveşte numai arta. E o problemă globală care e aceeaşi cu problema mântuirii: trebuie să mori ca să învii.

Trebuie să căutăm inspiraţia dumnezeiască în situaţii în care omul îşi simte dependenţa faţă de Creator.

Fără frică de Dumnezeu, nu există muzică – nici activitate creatoare adevărată. Nevoia de a găsi ceva nou. Căutarea noului trecând prin nefiinţă. Fă-te un „nimic” înainte de toate. Căci dincolo de neant, ceva este. Se cuvine să creăm legătura cu acest ceva. Dar, mai întâi, trebuie să ne curăţim.

Trebuie să mă redescopăr fără încetare. E o căutare a ceea ce poate să mă hrănească, uneori istovitoare, căci calea e foarte strâmtă. Cu adevărat, mereu trebuie să ne limităm, să tăiem multe uscături, atât înlăuntru, cât şi în afară de sine. Şi aceasta se oglindeşte şi în muzică. Când nu ştiu nimic despre un lucru, trebuie să tac. Când, în schimb, am aflat ceva, chiar foarte puţin, pot să vorbesc despre aceasta, dar foarte pe scurt, în chipul cel mai direct şi mai concentrat cu putinţă, cel mai potrivit cu această concentrare în care sunt. în acest sens, notele mele seamănă poate cu nişte cuvinte-cheie.

Adevărul constă în a merge până la infinit de mic. E ca şi căutarea unei mine – cercul devine tot mai strâmt. Dar trebuie să acţionăm cu prudenţă şi cu inteligenţă.

Lumina albă conţine toate culorile. Noi nu le observăm. Numai prisma poate să le descompună şi să le facă să apară. Prisma aceasta ar putea fi sufletul ascultătorului.

„Fratres“ de Arvo Pärt pe un nou disc semnat Les Violons du Roy

Untitled-1Pentru a celebra 30 de ani de la înființarea celebrei „Les Violons du Roy“, ATMA Classique va lansa un disc promoțional cuprinzând înregistrărifăcute în timpul îndelungatei și fructuoasei colaborări dintre celebra orchestră și casa de discuri ATMAinclusiv o înregistrare până acumineditărealizată în 2008, cu Jean-Marie Zeitouni interpretând renumita compoziție „Fratres“ semnată de Arvo Pärt.

Bernard Labadie a pus bazele orchestrei „Les Violons du Roy“ în 1984Ansamblul este specializat în repertoriul orchestrelor de camerăinterpretând în special compoziții de secol XIX și XX.

 

Arvo Pärt – Muzica tăcerii sau Cântarea Îngerească (5)

TĂCEREA AŞTEPTĂRII

arvo_part1Muzică a Marelui Post aşadar, însă în aceeaşi măsură muzică a marii aşteptări a Naşterii.
Căci arta lui Arvo Pärt – ca şi aforismul – este parte a unei estetici a aşteptării, a timpului suspendat. Aşteptare – prin pauză – a sunetului curat, a acordului perfect ce va veni. Aşteptare – în trecerea minunată a zorilor în care creaţia întreagă îşi ţine răsuflarea – a Duhului care suflă unde voieşte şi pe toate le înnoieşte.
Inima aşteptării este ascultarea, absenţa imaginilor şi tăcerea.
Ascultarea care deschide spre ceea ce este de negrăit, absenţa imaginilor care înlesneşte privirea adevărată, tăcerea care face cu putinţă ascultarea, adevărată şi profundă.
Înainte de a vorbi trebuie să taci, spune în esenţă Arvo Pärt, căci nu poţi să vorbeşti şi să asculţi în acelaşi timp. De asemenea, nu poţi să compui fără să aduci la tăcere gândurile, cuvintele, sunetele, zgomotele lumii şi ale patimilor lăuntrice care asaltează sufletul şi tulbură mintea. Tabula rasa e şi pagina albă, tăcerea partiturii neatinse. Şi muzica se scrie pe fondul acestei tăceri, multiple, aşa cum Cuvântul se întrupează în pântecele neatins al Mariei.
Tăcere originară din care ţâşneşte acel „fiat“ creator şi la care duce rugăciunea atunci când mintea coboară în inimă. Tăcere feciorelnică în care se cuprind toate acordurile, aşa cum albul cuprinde toate culorile.
Tăcere în inima limbajului, care cântă între cuvinte şi note, care dă cuvântului şi sunetului adevărata lor dimensiune, lărgită. Tăcere care e cea mai curată oglindă a fiinţei şi care face cu putinţă adevăratul dialog cu Celălalt, numit sau nenumit, imanent sau transcendent, dar totdeauna în mod tainic prezent. Tăcere care permite respiraţia – viaţa – care păstrează ceea ce trebuie să rămână nerostit – taina care deschide muzica înspre un dincoace al ei – Alfa originar – şi înspre un dincolo – Omega eshatologic.
Tăcere care nu e altceva decât nesfârşitul deschis al Cerului şi al veşniciei, în care tânguirile şi laudele sufletului pot să răsune fără oprire.
A compune nu înseamnă oare să începi să asculţi această tăcere din care izvorăşte totul şi în care totul se întoarce, înainte şi după orice cuvânt?
Nu înseamnă să locuieşti în această lumină în care sunetul se dăruieşte în transparenţa sa, în care acordul se oferă în fecioria sa eliberată?
Şi dacă muzica lui Arvo Pärt n-ar fi, în fond, decât ecoul, rezonanţa, repetată şi reflectată la infinit, a unei muzici pierdute pentru totdeauna şi mereu de regăsit: cântarea îngerilor în Rai, cântarea lacrimilor la porţile grădinii Edenului?

Va urma

Diacon Maxime Egger