„Fratres“ de Arvo Pärt pe un nou disc semnat Les Violons du Roy

Untitled-1Pentru a celebra 30 de ani de la înființarea celebrei „Les Violons du Roy“, ATMA Classique va lansa un disc promoțional cuprinzând înregistrărifăcute în timpul îndelungatei și fructuoasei colaborări dintre celebra orchestră și casa de discuri ATMAinclusiv o înregistrare până acumineditărealizată în 2008, cu Jean-Marie Zeitouni interpretând renumita compoziție „Fratres“ semnată de Arvo Pärt.

Bernard Labadie a pus bazele orchestrei „Les Violons du Roy“ în 1984Ansamblul este specializat în repertoriul orchestrelor de camerăinterpretând în special compoziții de secol XIX și XX.

 

Arvo Pärt – Muzica tăcerii sau Cântarea Îngerească (5)

TĂCEREA AŞTEPTĂRII

arvo_part1Muzică a Marelui Post aşadar, însă în aceeaşi măsură muzică a marii aşteptări a Naşterii.
Căci arta lui Arvo Pärt – ca şi aforismul – este parte a unei estetici a aşteptării, a timpului suspendat. Aşteptare – prin pauză – a sunetului curat, a acordului perfect ce va veni. Aşteptare – în trecerea minunată a zorilor în care creaţia întreagă îşi ţine răsuflarea – a Duhului care suflă unde voieşte şi pe toate le înnoieşte.
Inima aşteptării este ascultarea, absenţa imaginilor şi tăcerea.
Ascultarea care deschide spre ceea ce este de negrăit, absenţa imaginilor care înlesneşte privirea adevărată, tăcerea care face cu putinţă ascultarea, adevărată şi profundă.
Înainte de a vorbi trebuie să taci, spune în esenţă Arvo Pärt, căci nu poţi să vorbeşti şi să asculţi în acelaşi timp. De asemenea, nu poţi să compui fără să aduci la tăcere gândurile, cuvintele, sunetele, zgomotele lumii şi ale patimilor lăuntrice care asaltează sufletul şi tulbură mintea. Tabula rasa e şi pagina albă, tăcerea partiturii neatinse. Şi muzica se scrie pe fondul acestei tăceri, multiple, aşa cum Cuvântul se întrupează în pântecele neatins al Mariei.
Tăcere originară din care ţâşneşte acel „fiat“ creator şi la care duce rugăciunea atunci când mintea coboară în inimă. Tăcere feciorelnică în care se cuprind toate acordurile, aşa cum albul cuprinde toate culorile.
Tăcere în inima limbajului, care cântă între cuvinte şi note, care dă cuvântului şi sunetului adevărata lor dimensiune, lărgită. Tăcere care e cea mai curată oglindă a fiinţei şi care face cu putinţă adevăratul dialog cu Celălalt, numit sau nenumit, imanent sau transcendent, dar totdeauna în mod tainic prezent. Tăcere care permite respiraţia – viaţa – care păstrează ceea ce trebuie să rămână nerostit – taina care deschide muzica înspre un dincoace al ei – Alfa originar – şi înspre un dincolo – Omega eshatologic.
Tăcere care nu e altceva decât nesfârşitul deschis al Cerului şi al veşniciei, în care tânguirile şi laudele sufletului pot să răsune fără oprire.
A compune nu înseamnă oare să începi să asculţi această tăcere din care izvorăşte totul şi în care totul se întoarce, înainte şi după orice cuvânt?
Nu înseamnă să locuieşti în această lumină în care sunetul se dăruieşte în transparenţa sa, în care acordul se oferă în fecioria sa eliberată?
Şi dacă muzica lui Arvo Pärt n-ar fi, în fond, decât ecoul, rezonanţa, repetată şi reflectată la infinit, a unei muzici pierdute pentru totdeauna şi mereu de regăsit: cântarea îngerilor în Rai, cântarea lacrimilor la porţile grădinii Edenului?

Va urma

Diacon Maxime Egger

Muzicieni români în recital la Gewandhaus, Leipzig

“Virtuozitate şi pasiune” este intitulat recitalul cameral ce are loc în sala “Mendelssohn” de la Gewandhaus, Leipzig. Îl susţin violonistul Răzvan Stoica şi pianista Andreea Stoica, programul pregătit fiind următorul: Sonata D 574 în La major de Franz Schubert, Fantezia “Carmen” de Franz Waxman, “Fratres” de Arvo Pärt, Capricii din ciclul op. 1 de Niccoló Paganini, “Meditaţie” de Piotr Ilici Ceaikovski şi, la final, rapsodia de concert “Tzigane” de Maurice Ravel.

Terapie cu muzica lui Arvo Pärt la New York

În a doua jumătate a lui septembrie, Muzeul Guggenheim şi o companie de arhitectură şi design pun în practică la New York proiectul multidisciplinar intitulat “Stillspotting”. Acesta foloseşte tăcerea şi muzica meditativă a lui Arvo Pärt ca scut împotriva poluării sonore din megapolisul american. Proiectul se va desfăşura în grădini şi spaţii interioare din cinci districte newyorkeze şi va fi deschis publicului între 15-18 şi 22-25 septembrie.

Elena Dulgheru

 

Recital instrumental la sediul Muzeului National “George Enescu”

Muzeul Naţional “George Enescu” organizează un nou recital instrumental in Salonul de Muzică al Palatului Cantacuzino.
De la ora 18,30, violonista Sara Cubarsi şi pianista Mina Beldimănescu – studente la Academia Regală de Muzică din Londra, vor interpreta pagini semnate Ludwig van Beethoven, Arvo Pärt, César Franck şi George Enescu.

Arvo Pärt, ales compozitorul anului

Pe 12 mai, la Londra, în cadrul celei de-a XII-a ediţii a decernării Premiilor muzicale “Classic Brit”, marele muzician estonian Arvo Pärt a fost ales compozitorul anului. Arvo Pärt a mai primit Premiul “Classic Brit” în 2003 pentru piesa “Orient & Occident”.

Între 20-29 mai, celebrul compozitor este invitatul de onoare al Festivalului de Muzică Nouă “SoundsNew” din Canterbury, eveniment la care vor fi auzite lucrările sale “Plângerea lui Adam”, “Spiegel im Spiegel, “Cantus in Memory of Benjamin Britten”, “Summa”, “O-Antiphonen”, “Da Pacem Domine”, “Missa Brevis”. În aceeaşi lună simfoniile şi coralele sale religioase vor răsuna în numeroase centre muzicale ale lumii: la Londra, Luxemburg şi Lyon, în Sankt-Petersburg şi oraşe din Suedia, Danemarca, Germania, Olanda, Italia, Austria, Elveţia, Australia şi Japonia.

Elena Dulgheru

 

Cvartetul Kronos – Early Music

Un compact disc nu foarte recent, apărut în 1997 sub sigla Nonesuch: vartetul Kronos cântând muzică veche – o surpriză pentru cei care cunosc profilul acestui ansamblu american focalizat în principal asupra muzicii contemporane. Surpriza este însă parţială întrucât, chiar dacă albumul are titlul Early music şi aduce autori de talia unor Guillaume de Machaut, John Dowland, Perotin, Henry Purcell sau Hildegard von Bingen, aceştia sunt prezentaţi în alternanţă cu autori contemporani – un John Cage, Arvo Pärt, Alfred Schnittke, alături de Harry Partch, Jack Body şi alţii.

Suntem aşadar pe un teren al experimentărilor, prin acest mod de combinare a unor stiluri aparent fără nici o legătură, având ca unic numitor comun haina sonoră proprie unui cvartet de coarde, prin aranjamentele semnate în cea mai mare parte Kronos Quartet.

Albumul a fost Critic’s choice în „New-York Times” la data apariţiei, cu aceste alcătuiri mai sofisticate, adresându-se poate unui public avizat. Extrem de interesante, de surprinzătoare pendulările între muzica veche – fie de Ev Mediu, din Renaştere sau Baroc, şi o muzică, este adevărat, destul de accesibilă din sfera contemporană, şi chiar world music – ce melanj de armonii, stări şi dispoziţii, alcătuind un complex coerent totuşi, şi provocator pentru un meloman!

Marina Nedelcu